Mama lui Janis a declarat ca intotdeauna fiica ei a fost o fire mult mai capricioasa decat ceilalti frati ai sai, avand nevoie de mai multa atentie: “Era tot timpul nemultumita…”.

Initial personalitatea artistica nu si-a exprimat-o prin muzica. La liceul Thomas Jefferson unde a urmat cursurile pe perioada adolescentei exersa pictura, pentru care, de altfel, era foarte apreciata. Pentru prima data a inregistrat o melodie la ea in casa, pe o banda de magnetofon: "What Good Can Drinkin' Do".
In anul 1963 paraseste Texas-ul si se muta la San Francisco unde are prilejul sa cunoasca mai multi oameni cu care pe viitor isi va fi realizat visul de a canta pe scenele mari. In aceasta perioada piese precum "Typewriter Talk", "Trouble In Mind", "Kansas City Blues", "Hesitation Blues", "Nobody Knows You When You're Down And Out", "Daddy, Daddy, Daddy" sau "Long Black Train Blues", prind viata si o aduc pe Janis in prim-planul muzicii.

Janis se intoarce in anul 1966 si reuseste sa se puna pe picioare, tinandu-se departe de droguri si alcool. Se inscrie la Universitate si ocazional canta pentru prieteni muzica folk. Dupa cateva luni se logodeste cu un coleg de la universitate cu care pleaca in luna de miere la Chicago.
In saptamana pe care acestia au petrecut-o in Chicago Janis reuseste sa convinga unul dintre producatorii de la Columbia Records si semneaza un contract de promovare. Actul semnat insa nu are valoare din punct de vedere legal si astfel Janis se trezeste pacalita, fara bani si cu datorii.

Cea mai importanta aparitie a ei a fost probabil cea de la festivalul Woodstock din anul 1969, festival care a ramas in istorie, pe langa faptul ca pe scena au urcat nume mari ale muzicii, prin faptul ca acolo s-a consumat cea mai mare cantitate de marijuana,
La un an dupa aceasta aparitie in concert, Janis Joplin in varsta de doar 27 de ani la acea vreme a fost gasita moarta in camera sa de hotel din Los Angeles. Verdictul: supradoza de heroina.