Exista cateva zeci de oameni care isi permit sa ceara peste 100.000 de euro pentru trei-patru ore de discutii. In jurul lor s-a format o intreaga industrie, care, in Romania, depaseste un milion de euro.
Peter Drucker, parintele managementului corporatist modern (care a murit in 2005, la varsta de 95 de ani), spunea ca oamenii ii zic guru pentru ca nu stiu cum sa desparta pe litere cuvantul “sarlatan”. Revista britanica Management Today scria despre Tom Peters, cel mai cunoscut succesor al lui Drucker, ca este 50% geniu si 50% artist al vorbariei goale.
Se poate spune, deci, ca “guru” este un concept evaziv, poate chiar iluzoriu. Dar atunci cand il atasam unei conferinte si il promovam unui target format din top managementul din multinationale, putem vinde locuri in sala cu 500 de euro de persoana. Romanii au devenit in ultima vreme tot mai receptivi la invataturile guru, dovada si numarul mare de evenimente programate pentru acest sezon.
In urmatoarele doua luni, salile de conferinta din hotelurile bucurestene vor fi rezervate pentru invitati ca Jack Welch, Lane Keller, Des Dearlove si Stuart Crainer – guru ai businessului, brandingului sau, in ultimele doua cazuri, analisti ai conceptului de guru.
La o scara mai mica, revista The Investor l-a invitat ieri la Bucuresti pe Richard Scase, unul din cei mai buni strategi de business ai secolului 21 si castigatorul premiului European Business Speaker of the Year in 2005. Scase a strans peste 100 de participanti, carora le-a vorbit despre Avantajul Competitiv. Marti, Publimedia a adus doi traineri ai institutului Disney, care au vorbit si ei pentru circa 100 de oameni.
“Piata evenimentelor de afaceri a evoluat mult in ultimii trei ani”, crede Mihaela Pantis, managing director Qualians, organizatorul conferintei de marti. “Cred ca putem vorbi despre apetenta romanilor spre invatare si cunoastere, iar conferintele sunt o forma la indemana pentru a afla nu doar noutati si tendinte in diverse domenii, dar si modele si principii de business consacrate”.
Qualians este agentia care pe 2 iunie il va aduce la Bucuresti si pe Jack Welch, fostul CEO General Electric si omul care a ridicat valoarea de piata a unei companii de la 13 la 40 de miliarde de dolari. Pentru Mihaela Pantis, evenimentul Welch este o metoda de a se diferentia pe piata autohtona de training si de evenimente de afaceri, dar si o perioada de multa munca. Nu este insa o noutate. Sefa Qualians si sotul ei, Octavian Pantis, au inceput seria conferintelor guru in 2005, prin invitarea profesorului Philip Kotler, parintele marketingului. Cele mai optimiste previziuni ale sotilor Pantis au fost intrecute atunci: toate cele 1200 de locuri disponibile s-au ocupat cu o luna inainte de conferinta.
“Intreg mediul de afaceri, de la top management la pozitiile non-manageriale, stia cine este Philip Kotler astfel incat ne-a fost relativ usor sa promovam evenimentul. Asa ca nici nu ne-am complicat viata cu mesaje complexe. A trebuit doar sa comunicam cat se poate de clar si de credibil ca Philip Kotler va conferentia in Romania”, a spus Mihaela Pantis.
Atat Philip Kotler, cat si Jack Welch sunt nume arhicunoscute in lumea businessului. Ambii se regasesc in celebrul top The Thinkers 50 (primul se afla pe locul 11, iar al doilea pe locul opt, in editia din 2007 a topului). The Thinkers 50 este realizat de doi britanici, pe baza voturilor a 1200 de oameni de afaceri, consultanti, academicieni, studenti la MBA si vizitatori ai site-ului. Voturile adunate formeaza o lista de 80 de nume, care sunt apoi filtrate dupa zece criterii, printre care numarul de referinte gasite pe Google, originalitatea si aplicabilitatea ideilor, stilul de prezentare, rigoarea cercetarii, etc.
Peter Drucker a fost cap de lista in The Thinkers 50, pana la moartea sa, in 2005. Locul sau a fost luat de Michael Porter, profesor la Harvard Business School si guru in management, iar editia din 2007 a topului il aduce pe primul loc pe indianul CK Prahalad. Topul mai include nume ca Bill Gates, Alan Greenspan, Richard Branson, Steve Jobs sau Al Gore.
Topul ganditorilor reprezinta principalul reper pentru organizatorii de conferinte. Este si cazul lui Bogdan Ungureanu, executive manager al editurii Publica, ce ii va aduce in Romania tocmai pe realizatorii The Thinkers 50, britanicii Des Dearlove si Stuart Crainer. Cei doi vor conferentia la Bucuresti pe 23 mai, intr-un eveniment care se adreseaza persoanelor care coordoneaza departamente sau directii, celor care trebuie sa comunice rezultatele companiei in exterior, candidatilor la functii de conducere din companii si liderilor politici.
Este a doua conferinta organizata de editura Publica de la infiintarea sa, in luna mai 2007. In noiembrie anul trecut, Ungureanu i-a adus in Romania pe suedezii Jonas Ridderstrale si Kjell Nordstrom, autorii bestseller-ului Funky Business (si ocupantii locului 13 in The Thinkers 50). Cei doi suedezi funky au venit in Romania cu ocazia lansarii celei de a doua carti in versiune romana, Karaoke Capitalism.
“Noi avem atuul editorului, deoarece marea majoritate a autorilor construiesc o relatie speciala cu editorii lor si fireste ca sunt incantati sa faca cunostinta cu publicul local. Faptul ca suntem editura care ii reprezinta in Romania este o carte de vizita importanta”, ne-a explicat Bogdan Ungureanu. Editura Publica tipareste exclusiv carti de business iar lansarea platformei de conferinte a fost o modalitate de a-si consolida imaginea pe piata. De aceea, urmatoarele conferinte ii vor avea ca invitati exclusiv pe autorii cartilor din portofoliu.
Dar ce presupune aducerea unuia dintre cei mai de seama ganditori de business in Romania? Mai intai, trebuie sa cunosti foarte bine teoriile si practicile ganditorului respectiv, spune Bogdan Ungureanu. Fiecare guru “se vinde” printr-un Unique Selling Proposition – o condensare a tuturor teoriilor si practicilor pe care acesta le aplica. Daca pentru Tom Peters aceasta e “Gandeste din exteriorul cutiei si mototoleste ierarhia corporatista traditionala”, pentru Michael Porter ea e “Pretuieste arta conducerii, diferentierea si concentrarea”.
Odata ce te-ai familiarizat indeajuns de bine cu teoria gurului, trebuie sa te asiguri ca aceasta corespunde pietei tale si se pliaza pe necesitatile ei. Urmatorul pas este contactarea directa a ganditorului sau – dupa caz – a agentiei care il reprezinta si expunerea argumentelor care valideaza organizarea unei astfel de conferinte in Romania. “Cu cat argumentele folosite sunt mai convingatoare si dau masura calitatii organizatorului, cu atat procesul de invitare este mai simplu”, a spus Ungureanu.
Apoi urmeaza negocierea sumei care urmeaza a fi incasata de guru. Majoritatea au tarife standard, care variaza intre 20 si 200.000 de dolari. Daca Clayton Christensen, profesor la Harvard Business School, are un tarif de circa 50.000 de dolari, pentru Alan Greenspan, fost presedinte al Fed, sau Rudy Giuliani, fost primar al New York-ului, suma urca pana la 200.000 de dolari. Pe langa asta, trebuie suportate transportul (la clasa business sau cu avion privat) si cazarea, in hoteluri de 5 stele.
Stabilirea tematicii conferintei si organizarea evenimentelor conexe – lansari de carte, daca e cazul – sunt urmatoarele aspecte ce trebuie rezolvate, dupa care urmeaza etapele de promovare si pregatire a conferintei.
Tot acest demers poate incetinit din varii motive. “Pentru noi, o problema reala a fost asezarea geografica a Romaniei, faptul ca pentru a ajunge din Londra sau Paris in Bucuresti e nevoie de trei ore sau mai mult. Dus-intors inseamna o gramada de timp alocat transportului, timp in care speakerul ar fi putut tine o alta conferinta, tot in occident”, a spus Mihaela Pantis, de la Qualians. “Apoi e competitia directa in care te afli cu alte companii, nu numai din Romania, ci si din alte tari cu economii mai interesante sau cu un brand de tara mai atractiv”.
Insa rasplata este pe masura efortului, in cazul unei conferinte guru reusite. Un calcul simplu ne arata ca, la o conferinta cu 1000 de invitati platitori, cu un tarif de 500 de euro de persoana si o taxa de guru de 200.000 de euro, organizatorul se alege cu un profit de pana la 250.000 de euro. Desigur, astfel de conferinte sunt rare.
vineri, 18 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Cine reglementeaza coaching-ul si training-ul in Romania ? Ce fel de formare este necesara pentru a putea spune ca sintem coach sau traineri? Sint prea multi ne-aveniti care dupa 3 luni de cursuri se proclama coach si traineri....Propun un articol si poate va avea ecou in rindurile celor care pot propune legislatia in masura sa faca diferenta intre un sarlatan si un profesionist.
Dublu Coachburger la McTraining Vineri, 12 Septembrie 2008 14:32 Bruno Medicina (psiholog specializat in psihologia muncii)
PIATA DE TRAINING DIN ROMANIA- INCOTRO?
Este mereu placut sa descoperi ca previziunile tale s-au dovedit corecte.
Acum un an si jumatate, intr-un interviu despre piata de training din Romania, spuneam ca asa cum lanturile de supermarket gestionate de corporatiile multinationale au impus regulile lor distrugand practic micul comert de cartier, la fel se va intampla si cu piata de training. Insa, sincer nu m-am gandit ca lucrurile se vor intampla asa de repede!
Daca la asta adaugam/remarcam faptul ca domeniul training-ului a devenit interesant pentru cei mari, implicand bani de la finantari europene, faptul ca se impun niste standarde de pregatire, certificari, aprobari, ISO sau faptul ca aceste corporatii vor sa munceasca numai intre ele (sa nu mai vorbim despre faptul ca filiera romana de la corporatie X din Anglia o sa apeleze la filiera romana de training de la firma Y tot din Anglia si asa banii se intorc de unde au venit...), si in orice caz doresc training-uri cu “recunoastere internationala” de la un brand cunoscut (de preferinta made in USA) e clar ca spatiul de manevra pentru cine nu are o mega-structura in spate devine din ce in ce mai mic.
VOR DISPAREA TRAINERII FREELANCER SI COMPANIILE MICI? In principiu, asta ar fi ceva pozitiv, cel putin aparent: la un moment dat, de cand domeniul training-ului a devenit atragator din punct de vedere economic, au aparut peste noapte un numar neprecizat de neolicentiati, profesori reprofilati, manageri la somaj, care au citit cateva carti sau au facut un seminar de weekend si s-au proclamat traineri si coacheri.
Rezultatul este ca, evident, clientul isi va da seama de lipsa de profesionalitate a acestora numai dupa unul sau mai multe training-uri nereusite; oricum este complet zapacit de un exces de oferta in care fiecare se lauda ca este cel mai bun, ca are cine stie cate certificari internationale si oricum evalueaza mai mult dupa brosuri decat dupa continut.
Asadar, faptul ca exista intentia de a face curatenie prin ridicarea standardelor si scoaterea din piata a incompetentilor/neprofesionistilor este desigur ceva bun.
Din pacate, rezultatul inevitabil va fi ca un singur trainer freelancer, care va trebui sa indeplineasca aceleasi conditii de certificari, ISO, aprobari, la fel ca o corporatie de training – stiind ca oricum nu are cum sa prinda contractele cele mari – pur si simplu nu va mai face fata si va renunta, isi va schimba meseria sau se va angaja la una dintre aceste companii mari.
Evident, e vorba de un proces economic global in care piata de training nu este decat o microfractiune, prin urmare nu avem cum sa ne impotrivim; e vorba de un proces in care puterea va trece de la state nationale la corporatii multinationale (dintre care multe au un buget mai mare decat unele tari) si, ne place sau nu, probabil, ne vor indrepta spre o forma de comunism “de facto” in care singura cale de a supravietui va fi aceea de a te angaja la una dintre aceste corporatii, daca nu vrei sa mori de foame.
(nota: daca cineva crede ca sunt exagerat in previziunile mele, ar trebui sa se gandeasca ca functionarii de la comisiile de la Bruxelles care fixeaza standardele influenteaza viata a 400 de milioane de persoane fara sa dea vreo justificare si fara sa fie alesi de nimeni. Ar trebui un tratat mare pentru a explica anumite chestii, poate o sa deschid un blog).
MCDONALDS SAU... MCTRAINING McDonald este exemplul cel mai paradigmatic de a produce profit cu minim de efort, de a atinge aproape perfectiunea in optimizarea resurselor si de a satisface oarecum nevoia clientilor de a umple stomacul fara sa se gandeasca prea mult, cu un produs garantat care arata la fel in in orice colt al lumii.
Intrebarea mea este: daca luam bucatari chinezi, italiani, francezi, romani, poate cu zeci de ani de experienta si un repertoriu propriu de farfurii si – din motive economice – ii obligam sa pregateasca cheesburger si Big Mac, chiar facem o treaba buna? Chiar asta este in avantajul clientului?
Adica, cu siguranta oferim un produs garantat, cu siguranta satisfacem oarecum nevoile nutritionale ale clientului, cu siguranta profitul va fi mai mare, dar... ne dam seama ce se va pierde?
In acest “dar” e toata tristetea si ingrijorarea mea.
Cand vad cantitatea de traineri care in meseria lor nu fac altceva decat sa repete (ca papagalii) teoriile altora si citesc slide-uri in power point traduse de un program made in usa (si, cu tot respectul, de multe ori niste banalitati pe care mi-ar fi rusine sa le spun...), ma tot gandesc ca lumea spre care ne indreptam nu imi place deloc.
Si poate mai fac o alta previziune: in maximum 2-3 ani, nu numai ca cei care gandesc cu capul lor si nu se supun logicii corporatiilor vor fi scosi economic din piata; pur si simplu se va gasi o forma in care va fi INTERZIS sa se spuna ceva diferit de ceea ce spun mariile companii.
Nu e o noutate, orice dictatura a incercat sa faca asta, si dictatura corporatiilor nu va fi diferita.
Oricum, cand vom fi obligati cu toti sa mancam hamburgeri cu carne modificata genetic (sa se maximizeze profitul) si cartofi de plastic, sa stiti ca eu o sa fiu mereu undeva intr-un subsol clandestin, gata sa ofer gruparilor de rezistenta o farfurie de spaghetti alla carbonara sau de trenette al pesto. Retete personale.
Un salut,
Bruno
P.S: COMPLETARI NECESARE... P.S.: O lamurire necesara. Am dat articolul unor prieteni inainte de a-l trimite, asa cum fac de obicei sa primesc un feedback, si mi s-a spus ca transmite frustrare, negativitate, ingrijorare, agresivitate (lucruri cu care pot fi de acord) si critica fata de ceilalti traineri (care nu este deloc adevarat: multi imi sunt prieteni, nu au facut altceva decat sa se adapteze la cerintele pietei, si ei primii imi spun “Bruno, o firma vrea certificare ISO, alta vrea aprobare CNFPA, alta vrea licenta internationala, alta vrea cursul la moda... daca nu ii multumesc pur si simplu nu muncesc”).
Deci, nu e deloc vorba de a critica, ci de a le impartasi frustrarea de a se supune la anumite reguli care devin din ce in ce mai sufocante si care au ca singur scop – dupa parerea mea – distrugerea oricarei initiative personale si orice gandire independenta.
Si in timp ce eu sunt foarte constient de pozitia mea de privilegiu (nu consider trainingul o “afacere” ci un fel de a comunica cu oamenii, am alte surse de venit, tin o groaza de trainiguri gratuite la studenti si deci imi permit sa fac ce vreau), sunt oarecum ingrijorat despre momentul in care – cu un pretext sau altul – mi se va interzice vorbirea fiindca nu va fi “alineata” cu cea a corporatiilor.
Cum am zis, e vorba de ceva mult mai mare, si probabil inarestabil; doua exemple, printre milioane: in Italia stau la tara, si cand sunt acolo mereu iau de la vecina – o baba cu niste gaini – oua proaspete abia scoase.
Dar acum, nu mai se poate.. Ca sa imi dea ouale, baba trebuie sa aiba: certificat de la veterinar, certificat ISO, certificat de respectarea standardelor cladirii unde stau gainiile, cod fiscal, masina de stampilat ouale cu data, si oricum un numar minim de 50 de gaini- enumerand doar ce imi amintesc. Daca incalca ceva risca niste amenzi care ar aduce-o in strada. Rezultatul este ca atunci cand imi da ouale luam atata masuri de precautie de parca facem contrabanda cu droguri... Bineinteles, asta in numele “ridicarii standardelor” si al “drepturilor consumatorilor”.
Alt exemplu, despre care s-a vorbit mult, din cauza idioteniei lui spectaculoase: un negustor din Anglia a fost obligat sa distruga 5.000 de kiwi – perfecti si buni - pentru ca erau un milimetru mai mici decat standardul impus de Bruxelles. Nu a avut voie nici sa ii faca cadou pentru ca amenda ar fi fost si mai mare. Va rog sa cititi articolul cu atentie, pentru ca este un bun exemplu de ce vreau sa spun si de ce ne asteapta: http://www.express.co.uk/posts/view/50039/Banned-by-the-Eurocrats-kiwi-fruit-just-1mm-too-small
Si oricum, nimic nu depaseste tratatul de la Lisabona, care ne va reglementa viitorul: http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/cg00014.en07.pdf
Aruncati o privire, si intrebati-va ce fel de oameni au putut sa produca un deliriu de acest gen (pe care cea mai mare parte a tarilor l-au aprobat fara sa consulte cetatenii) si ce fel de interese servesc.
Firesc, timpul va spune daca am avut dreptate sau daca asta e doar un atac de paranoia.
Dar retineti: in orice perioada istorica, cand puterea a incercat sa dirijeze gandirea (si corporatiile sunt adevarata putere azi), si sa reduca la tacere gandirea critica, ce a urmat nu a fost niciodata placut. Si nu o sa pierd ocazia de a trimite acest mesaj, pana cand va fi posibil.
http://business-edu.ro/Guest-Editors/Bruno-says/dublu-coachburger-la-mctraining.html
Completarea mea: Cred ca ar fi bine sa se stabileasca prin lege cine are dreptul sa faca coaching si dezvoltare personala (cu ce fel de facultate la baza) deaorece sint foarte multi ne-aveniti care nu au facultate, sau au facultati tehnice la baza (inginer, economist, chimist) care lucreaza in resurse umane si folosesc tehnici mai mult sau mai putin psihologice, pe care nu ar avea deloc dreptul sa le foloseasca. In definitiv in trainer - preda niste cunostiinte, nu are abilitatea de a "lucra" cu acele instrumente. Insa in practica, cunosc multe persoane care dupa 3-4 luni de cursuri de proclama "traineri" si incep sa foloseasca instrumente pe care de fapt nu ar trebui sa le foloseasca decit psihologii. Pina nu se da o lege prin care sa se interzica acestor neaveniti sa profeseze ceva pentru care nu sint abilitati, cei care cu adevarat sint abilitati vor avea de pierdut. Din pacate omul de rind ne-informat si naiv apeleaza la acesti "guru" ai dezvoltarii personale. Cred ca este cazul sa fie luate bine la intrebari (de catre Colegiul Psihologilor) toate aceste persoane care fac NLP etc fara formarea de baza psihologie, sociologie si asistenta sociala, psihiatrie.
Consider ca fiecare padure are uscaturi si ca mai devreme sau mai tirziu se vor cerne uscaturile, insa e bine sa previi decit sa tratezi. Anumite persoane care lucreaza in domeniul uman si nu numai nu au acea numita constiinta personala, ca sa nu ii spun moralitate. Multi "traineri" lucreaza NLP, insa daca nu stii ce sa faci cu acest NLP degeaba il faci. Personal cred (si am mai spus-o si alta data) - daca o pers care e ambitioasa si vrea sa ajunga director merge la trainer si /sau la coach, care nu are pregatire in psihologie si in psihoterapie....risca sa mearga pe un drum gresit....Este posibil ca acea "ambitie compulsiva-exagerata" (de a ajunge sus) sa fie virful aisbergului pentru o problema ce are nevoie de lucru psihoterapeutic.....(fara sa exagerez prea mult - multe ambitii de acest fel au in spate ceva cu implicatii in trecut....care trebuie lucrate in terapie). Trainingul e pentru prezent, insa daca nu pornesti de multe ori cu trecutul, nu o sa ai un viitor asa cum ti-ai dorit ....pentru ca (cine stie, stie,...) o amintire nu vorbeste despre trecut...ci despre viitor...Cu alte cuvinte cine isi cunoste trecutul poate sa-si construiasca viitorul. Exemplu si mai concludent - cine stie tehnica hipnozei si nu stie cum s-o aplice - degeaba o face. Tehnica hipnozei este o tehnica, instrument insa daca nu ai baza pe care s-o aplici s-ar putea sa nu iti iasa nimic (in cel mai bun caz). Un psihoterapeut stie ce sa faca cu o tehnica, o alta pers care a facut cel mult un curs de 6 luni ma indoiesc ca stie in profunzime cum s-o foloseasca.
Dragi persoane care doriti sa va dezvoltati personal: cascati bine ochii la cine mergeti ! Verificati ce formare are acea persoana in spate. Daca nu e psiholog, sociolog, medic psihiatru sau altceva inrudit (asistent social, antropolog) si a facut si el ceva cursuri de 4 luni...apoi se apuca sa faca training e clar ca se intimpla ceva in ne-regula. Nu va fie teama sa intrebati direct cit au durat cursurile pe care le-a absolvit, care este formarea de baza a acelei persoane care se pretinde a fi "trainer".Pentru a deveni psihoterapeut un psiholog sau un psihiatru urmeaza o formare de minim 3 ani 1/5 deseori pina la 8 ani. Ca urmare: cintariti si singuri!
CRISTIANA ALEXANDRA LEVITCHI
absolventa Universitatea Bucuresti, sectia Psihologie, promotia 1997
psiholog clinician specialist autonom formare in psihoterapie experientiala, psihoterapie adleriana
formare continua: cursuri de analiza tranzactionala, cognitiv-comportamentala, gestaltterapie, somatoanaliza, formare NLP
atestat Colegiul Psihologilor din Romania si Federatia de Psihoterapie din Romania
MAESTRII SI SARLATANI- OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
sursa: Revista InfoTerapii
Dupa dezinteresul sau veti recunoaste un adevarat Maestru. Fiecare Maestru vine pe Pamant pentru a manifesta in mod particular o calitate : exista, deci, Maestri ai intelepciunii, Maestri ai iubirii, sau ai fortei, sau ai puritatii... Dar toti adevaratii Maestri au in mod obligatoriu aceasta mare calitate in comun : dezinteresul.
Exista atatia impostori si sarlatani pregatiti sa profite de naivitatea oamenilor ! Ei au citit doar cateva mici carti de stiinte oculte care, deseori, au fost scrise de niste ignoranti si asta este : se vor prezenta peste tot ca Mari Maestri. Ei nu poarta asupra lor nici un semn dupa care sa arate ca Cerul i-a recunoscut ; ei insisi s-au declarat Maestri si cred ca aceasta este suficient.
Privitor insa la ceilalti, in loc sa studieze un pic o asemenea fiinta pentru a vedea cum se comporta, ei o urmeaza cu ochii inchisi. El ii va insela, ii va stoarce de bani, ii va aservi, dar ei nu-si vor da, totusi, seama. Ei bine, este magnific, iata cel putin o fiinta inteligenta ! Ceilalti sunt prosti. De ce nu se intreaba nimeni de unde vine, cum a trait, cine e Maestrul sau, cine l-a trimis ?... Ah, nu, nu, inutil sa-si puna intrebari ; din moment ce el promite sa-i initieze in trei zile mijlocind cu cateva mii de dolari - ei il cred. Sunt grabiti, intelegeti voi, Initierea nu trebuie sa dureze mai mult de trei zile. Lumea este plina de oameni ca acestia, glumeti, excroci, care profita de credulitatea si stupiditatea altora. Dar ei, cel putin sunt inteligenti !
Eu nu neg ca acesti oameni au ceva puteri - oricine, exersandu-se, poate obtine anumite puteri -, dar problema este de a sti cum sa le foloseasca si in ce scop. Aici, despre aceasta Cerul se pronunta : Cerul nu se preocupa de mijloacele pe care le posedati, ci de modul in care voi le folositi. Ceea ce conteaza pentru el, nu este stiinta voastra, clarviziunea voastra sau puterile voastre, ci dezinteresul vostru. Voi puteti avea stiinta, clarviziune si puteri, insa atata timp cat nu sunteti dezinteresat, chiar daca oamenii va recunosc ca Maestru, Cerul nu va recunoaste.
Nefericirea pentru oameni, este lipsa lor de discernamant : daca intalnesc un adevarat Maestru dezinteresat nu se vor increde, pe cand pe primul venit, care le va arunca praf in ochi prezentandu-se ca Maestru, il vor urma. In realitate, un adevarat Maestru nu va va spune niciodata ca este un Maestru, niciodata ; el va va lasa sa o simtiti si sa o intelegeti, el nu se grabeste sa fie recunoscut. Din contra, un fals Maestru, din momentul in care a decretat ca este un Maestru, nu mai are decat o singura idee : sa se impuna celorlalti
Nota: AIVANHOV vorbeste despre maestri sfinti....Sint putini sfinti pe lume - cei care fac bine doar pt a face bine fara a astepta ceva in schimb (nu pt un folos personal: de orice fel material, afectiv, spiritual, moral)....Majoritatea dintre noi sintem oameni nu sfinti (si avem parti bune si defecte...:)....Insa, diferenta intre oameni o face "constiinta" (sa nu ii spun moralitatea...). Poti sa fii guru, maestru etc si sa ceri si bani (asa cum cer si preotii si sociologii si psihologii si avocatii etc etc ) insa daca nu stii ceea ce pretinzi ca faci, daca nu ai o chemare spre acel domeniu....atunci evident te minti pe tine si pe altii.
Terapiile alternative au inflorit in Romania (am o explicatie simpla: cind vine o schimbare peste o natiune, popor, om - acea natiune se va simti dezechilibrata....si va incerca sa caute cumva echilibrul...Cum? va gasi o "cirja".) Cind statul nu mai ofera pe tava (ca pe timpul lui Ceausescu)casa si serviciu, cind alergi sa iti mentii si sa ai satosfacute nevoile de baza...te simti cumva "in aer", fara baza sigura...Astfel - unii dintre noi isi cauta echilibrul tocmai prin aceste terapii alternative. Sint f bune, daca credem in ele si daca mergem la pers avizate...N-ar strica sa intrebati atunci cind ajungeti la un astfel de curs: care e filonul de la care a invatat respectivul "maestru"? Cu cine s-a scolit? S-a scolit pe "bune" ? (sau asa cum se fac azi facultatile ? pe bani ?) Aceste intrebari incomode pentru acel "maestru" va scuteste de o "teapa"....mare pe termen lung.
Daca toate pers care practica terapii alternative ar avea constiinta....ar fi f f bine....insa nu toate au....si exista prea multi oameni naivi, disperati, imaturi, fara incredere in ei insisi care cred gogosile vindute de pers care nu vor decit sa se imbogateasca.....As pune aceeasi intrebare (unde v-ati scolit, cit timp, cu cine ? Diplomele le-ati luat pe bune sau pe bani? ) si celor care fac training-uri ce tin de domeniul psihologiei (dezvoltarii personale, psihoterapiei), insa nu sint psihologi, psihiatri si/sau psihoterapeuti, sociologi (care se "scolesc" 5 luni si au pretentia ca sint traineri ...) Sint destui sarlatani care dupa un curs de 5 luni se proclama traineri si "predau" ceva de care nici macar nu au habar....Problema e ca ne fac rau noua, celor care facem meseria cu profesionalism ....si fac rau evident si celor carora le predau....
Cris A Lev
Apropos de legea terap complementare :
"Există tot felul de şarlatani"
Dr. Daniela Bartoş, fost ministru al sănătăţii, nu este de acord cu practicile terapeuţilor. "Sunt categoric împotrivă! Există tot felul de şarlatani care nu fac decât rău şi care n-au nimic în comun cu ideea de terapie complementară. Probabil că există unii care fac astfel de tratamente şi cu ajutorul medicilor şi care lucrează sub îndrumarea acestora.
În China există facultăţi speciale de terapii alternative, unde, timp de cinci ani, se învaţă atât acupunctură, cât şi medicină tradiţională orientală". Însă astfel de practici sunt bine aprofundate şi se fac cu mare seriozitate, nu după câteva şedinţe, gata, sunt bioterapeut!", explică fostul ministru.
Trimiteți un comentariu